Biserica sau Iisus?

Iezuitii

Iezuitii, au fost creditati , pe drept sau nu, cu o considerabila influenta asupra unor organizatii secrete sau cel putin discrete, de la Illuminatii Bavarezi la SS-ul lui Heinrich Himmler. Toti cei care au studiat metodele de lucru ale Societatii - de la simpatizanti pana la cei mai inversunati oponenti - au ramas inpresionati de organizarea, disciplina si secretizarea sa. In trecutul indepartat, iezuitii au folosit aceste calitati pentru a se implica in unele actiuni total necrestinesti, printre care incercarea de detronare a reginei Elisabeta I in secolul al XVI-lea. Si, desi Henry Garnett, conducatorul preotilor iezuiti din Anglia, nu este cel care a pus la cale(si chiar a dezaprobat, potrivit unor surise), in 1605, asa-numitul Complot al Prafului de Pusca al carui scop era uciderea regelui Iacob I si aruncarea in aer a cladirii Parlamentului, el avea totusi cunostinta de existenta conspiratiei.
Intemeitorul societatii lui Iisus a fost Ignacio Lopez de Loyola, canonizat ulterior sub numele de Sfantul Ignatiu de Loyola. Nascut, in 1491, in Tara Bascilor, in Spania, Ignatio a fost mai intai soldat, descoperindu-si vocatia religioasa in perioada de convnalescenta de dupa un asediu in care a fost ranit la picior. Inspirat din exemplul Sfantului Francisc d"Assasi a imbratisat entuziast ideea convertirii la crestinism a paganilor din Tara Sfanta.
A parasit armata si a urmat studii universitare la Paris. Aici, a adunat in jurul sau un grup de sase studenti care ii impartaseau preocuparile. Impreuna au fondat, in 1534, Compania lui Iisus(nume schimbat ulterior in Societatea lui Iisus), aprobata oficial de papa Paul al III-lea, dupa sase ani. Iezuitii s-au facut repede remarcati atat in domeniul educatiei, cat si pe taram misionar. Totodata, intr-o epoca de mare avant al Reformei protestante in intreaga Europa, acesti "soldati ai lui Hristos", asa cum li se mai spunea, s-au dovedit aparatori de nadejde ai catolicismului, jucand un rol important ca promotori ai Contrareformei.
Iezuitii erau(si sunt) recunoscuti pentru respectarea stricta a doctrinei catolice in forma definita de papa si de Sfantul Scaun. Aceasta obedienta extrema(mai greu de inteles pentru omul modern) este sintetizata intr-o celebra fraza a lui Ignatio de Loyola : " Voi crede ca albul pe care il vad este negru, daca Biserica ierarhica va spune ca asa este ". Ignatio a fost primul cap al Societatii sau superior general ( detinatorul acestei functii mai este numit si "papa cel negru" din pricina vestmantului pe care il poarta). Este autorul "Exercitiilor Spirituale", un set de rugaciuni si meditatii spirituale, precum si al constitutiei Societatii, care a pus bazele disciplinei stricte si spiritului de abnegatie devenite regulile de aur pentru toti iezuitii. Ignatio a murit in 1556 si a fost canonizat in 1622, un proces relativ scurt dupa canoanele catolice, dar, asa cum vom vedea, o decizie nici pe departe la fel de prompta ca aceea rezarvata fondatorului unei alte organizatii catolice(Opus Dei), de data recenta.
Precum cavalerii templieri, inaintea lor, si alte societatii de dupa ei, iezuitii au atras atat admiratie, cat si critici in interiorul si in afara Bisericii Catolice. Si tot la fel ca templierii, iezuitii luptau "in numele lui Hristos", calatorind in locuri indepartate, spre teritorii de-abea descoperite de europeni( in special in Asia, unii ajungand pana in Tibet, precum si in Lumea Noua) pentru a castiga adepti si a combate protestantismul. In acelasi timp, ca educatori si politicieni abili, au dobandit o influenta considerabila la curtile domnesti catolice din toata Europa, fapt care a creat,inevitabil, tensiuni in cadrul Bisericii, alimentate de cei invidiosi pe succesul lor in relatiile cu conducatorii laici, dar si cu Sfantul Scaun.
Alte conflicte au aparut intre iezuiti si unele puteri coloniale pe tema politicii lor expansioniste in Lumea Noua. Venetia i-a expulzat pe iezuiti, in1605, ca urmare a unor dispute cu papalitatea, iar portughezii au interzis, in 1759, activitatea Societatii atat in tara, cat si pe teritoriile de peste mari, inclusiv in Goa, in India, unde iezuitii prosperasera pana atunci.
Confruntati cu o opozitie crescanda in Spania, Franta si in alte parti ale lumii, iezuitii au cazut in mare parte in uitare, iar in 1773, papa Clement al XIV-lea a luat masura drastica a suprimarii Ordinului in toate tarile catolice. In 1814, Ordinul a fost reinfiintat din dispozitia papei Pius al VII-lea si astazi, cunoaste o noua perioada de inflorire, cu circa 20.000 de membri raspanditi in intreaga lume, dintre care peste jumatate preoti, si o influenta considerabila la Vatican.
Iezutii au fost dintotdeauna considerati adevarate "trupe de soc" ale Bisericii Catolice, poate si pentru ca intemeitorul Ordinului, Ignatio de Loyola, a fost soldat. Rolul lor de "trupe de soc ale Bisericii" este indeplinit , astazi, de o alta grupare, la fel de tenace ca iezuitii, care isi are originile tot in Spania.

Iluminatii din Bavaria (Illuminati)

Vechii cautatori de Lumina din Bavaria este una dintre cele mai celebre societati secrete din istorie. De-a lungul vremii, a dat nastere unui numar imens de teorii ale conspiratiei si a unor speculatii aparent fara sfarsit. Fondatorul sau, Adam Weishaupt, ar fi surprins (si incantat) sa constate cat de populara a devenit organizatia sa in cele peste doua secole scurse de la infiintare. Societatea a fost intemeiata, pe data de 1 mai 1776, in localitatea Ingolstadt din Bavaria. Nascut in 1748, Weishaupt a fost educat la o manastire iezuita si a ajuns primul profesor mirean de Drept civil si canonic la universitatea iezuita locala. Profund influentat de Iluminism, a devenit liber-cugetator, lepadandu-se de invataturile primite in copilarie. Ele s-au dovedit insa utile : iezuitii l-au instruit nu numai cum sa gandeasca, ci i-au inculcat si respectul fata de loialitate, disciplina si discretie, pe care Weishaupt avea sa-l valorifice din plin in organizarea eficienta a societatii Iluminatilor.
Grupul fondat de Weishaupt era o "Scoala a Intelepciunii" care pleca pentru crearea unei rase umane mai bune si pentru perfectionism- mai intai, si-au luat numele, foarte sugestiv, "Perfectibilii". Membrii erau incurajati sa studieze atat autorii clasici, precum Aristotel, cat si pe cei moderni. Fiecare nou membru sau initiat se afla sub supravegheera unui tutore care avea sarcina sa-l indrume pe drumul spre cunoastere si iluminare. Telul suprem al acestei grupari de elita era preluarea puterii politice si crearea unei societati perfecte, bazata pe intelepciunea membrilor. Ca organizatie intemeiata cu scopul de a guverna lumea, ea poate fi considerata o societate secreta, in sensul deplin al cuvantului. Ar fi insa gresit sa-l privim pe Weishaupt pur si simplu ca pe un individ ahtiat dupa putere si dornic sa stapaneasca lumea cu orice pret. Se pare ca fondatorul acestei societati secrete credea sincer in caracterul esetialmente bun al oamenilor si dorea sa le ofere mijloace prin care sa-si fructifice potentialul. Pentru el, principalul obstacol in calea perfectiunii era gandirea traditionala, lipsita de orizont si retrograda care trebuia schimbata. Insa de la inceputurile lor, Iluminatii, din Bavaria au intretinut legaturi stranse cu francmasoneria. Weishaupt insusi era mason. Din cate se stie, a fost insa nemultumit de regulile care interziceau lojilor sa se implica activ in politica (desii membrii o puteau face fara restrictii, dar in nume personal). Pentru cineva care urmarea crearea unei societati secrete, francmasoneria reprezenta insa o oportunitate fantastica pe care Weishaupt s-a hotarat sa n-o scape, cu atat mai mult cu cat cunostea din perioada iezuita beneficiile unei bune organizari si ale disciplinei.
Lojile masonice ii ofereau lui Weishaupt sansa de a prelua structuri secrete deja create, pentru a-si promova propria societate si propriile idealuri. In acelasi timp, pregatirea academica l-a facut sa inteleaga ca pentru a reusi sa-si puna in aplicare planurile ambitioase, avea nevoie sa-si intinda tentaculele si sa se infiltreze in cele mai importante sectoare ale vietii sociale. Trebuia sa atraga de partea sa oameni cu talente si posibilitati, bani si contracte si in plus indivizi din aparatul puterii de stat. I-a gasit printre membrii lojilor, francmasoneria europeana fiind la acea vreme extrem de populara in randurile intelectualilor de elita. Astfel, Weshaupt a demarat actiunea de creare a unei societati secrete in sanul unei alte societati secrete , recrutand conducatorii unor loji si asigurandu-si controlul asupra intregii organizatii. Fostii sai profesori iezuiti ar fi fost cu siguranta mandri de tactica sa stralucita.
Secretizarea impusa de Weishaupt in cadrul societatii era cu adevarat extraordinara. De exemplu, fiecare membru purta un nume de cod. Fapt interesant, Weishaupt  a ales numele Spartacus, dupa sclavul gladiator din secolul I i.Hr. devenit conducator al unei rascoale considerate la acea vreme o amenintare serioasa la adresa Romei. Este un mic indiciu, sugestiv insa pentru agenda radicala a fondatorului miscarii Iluminatilor. Adolph Knigge, reprezentant al micii nobilimi si scriitor din Hanovra, care il sprijinise pe Weishaupt la crearea societatii, si-a luat numele de Filon, dupa cel al filosofului evreu din secolul I. Alt membru de seama, diplomatul Xavier von Zwack, purta numele marelul om de stat roman, Cato. Au fost adoptate nume precum Lucian, Diomede, sau Pitagora. Locurile au fost de asemenea secretizate prin nume de cod.
De exemplu , sediul societatii, aflat la Munchen, era ascuns sub pseudonimul de "Atena". Membrii societatii isi trimiteau mesaje incifrate. Numele lunilor anului au fost schimbate, iar numaratoarea anilor se facea dupa modelul persan, luand ca reper data accederii la tron ( iunie 632 d.Hr.) a lui Jezdegerd al-III-lea, ultimul dintre conducatorii sasanizi si zoroastri(persii folosesc si acum acest tip de calendar). Avand in vedere telurile revolutionare ale societatii sale si modul in care se facea politica la acea vreme, secretizarea constituia un element vital pentru Weishaupt.
Ordinul Iluminatilor avea trei grade, pentru care Weishaupt se inspirase din structurile masonice. Gradul inferior, numit Pepiniera, era impartit in Novice, Minerval si Illuminatus Minor. La al doilea nivel se aflau gradele masonice, respectiv Illuminatus Major si Illuminatus Dirigent. In fine, la cel mai inalt nivel se situau gradele numite Misterele, care constau in Misterele Inferioare(formate din gradele Presbiter si Print) si Misterele Superioare( cu subdiviziunile Magus si Rex).
Desi structura organizatorica a Illuminatilor seamana in anumite privinte cu cea a masonilor, exista o diferenta. In vreme ce candidatii masoni trebuiau sa-si declare credinta in Fiinta Suprema, cerinta nu era impusa celor care doreau sa adere la socieatea lui Weishaupt. Illuminati erau o organizatie laica prin excelenta, care credea in schimbarea societatii si eliberarea ei de traditiile care o incatuseaza. Milita contra proprietatii private si a unor institutii sociale de genul familiei. Unii adepti au catalogat conceptia Iluminatilor drept o noua ordine mondiala, termen folosit in prezent de multi adepti ai teoriei conspiratiei, pentru a desemna telurile supreme ale societatii secrete.Pe parcursul mai multor ani, Weishaupt si principalii sai colaboratori, au reusit sa se impuna nu numai in Bavaria, locul de origine al societatii, dar si in alte regiuni din Germania, Elvetia, si Imperiul Austro-Ungar. Marele scriitor german Goethe a fost unul dintre initiati, la fel ca si conducatorii din Weimar si Gotha. Popularitatea si nivelul aderentei de care s-a bucurat societatea la apogeul sau sunt greu de estimat. Unii cred ca au fost initiati in total circa 2000 de oameni, altii considera ca  numai 650 au atins gradul Illuminatus Minor. Numarul pare nesemnificativ la prima vedere, mai ales pentru o organizatie care isi propunea sa reformeze lumea, creand un nou tip de societate, dar majoritatea membrilor erau personalitati de seama, influenta miscarii fiind mult mai puternica decat am putea crede din simpla evocare a acestor cifre.
Deci ordinul Iluminatilor isi facea un titlu de glorie din caracterul sau secret, existenta si telurile sale au inceput sa iasa treptat la ivaela. Inca din 1782, unii masoni care nu faceau parte din Illuminati aflasera planurile lor de a folosi lojile pentru a-si largi sfera de influenta. Apoi, timp de un an sau doi, in societatea bavareza, au circulat zvonuri alarmante in legatura cu o organizatie cvasisecreta periculoasa, care activa din umbra. In 1784 si 1785, autoritatile bavareze au emis edicte care scoteau in afara legii asociatiile secrete. Misterul care invaluise pana atunci Ordinul Iluminatilor s-a destramat.
O legenda plina de culoare pune descoperirea Illuminatilor pe seama unui incident in cursul caruia un membru al organizatiei a fost lovit de trasnet. Examinand cadavrul, politia a gasit ascunse in captuseala hainei scrisori compromitatoare ale lui Weishaupt(nu se stie daca erau incifrate sau nu). In orice caz, se produsese o bresa, Illuminati erau deconspirati, si Weishaupt putea sa se astepte la tot ce era mai rau. El a ales sa fuga din Bavaria si s-a refugiat in Gotha, sperand probabil sa refaca Ordinul, dupa ce apele aveau sa se mai linisteasca. Numai ca lucrurile au luat o alta intorsatura. Politia secreta din Bavaria a gasit o ascunzatoare vasta care adapostea un mare numar de documente si scrisori ale Iluminatilor. Ele au fost facute publice, dand nastere unor reactii si controverse care au marcat practic sfarsitul acestei societati candva , secrete.
Weishaupt nu a avut prea mult de suferit ca urmare a deconspirarii Ordinului. Si-a petrecut restul vietii la Gotha, asternand pe hartie, intr-o atmosfera relativ linistita, povestea Iluminatilor , crezul si filosofia lor, si dezvaluind modul in care autoritatea disparuse din cadrul societatii. Influenta exercitata de Ordin, asupra gandirii europenea in ansamblul ei, ca si asupra evenimentelor ulterioare este dificil de cuantificat. Illuminati erau parte a curentului Iluminist, iar Weishaupt preluase multe din tezele lui Voltaire. Pe de alta parte, dupa dizolvarea organizatiei, ideile sale au fost promovate in continuare de membrii de marca ai miscarii raspanditi in intreaga Europa.

Ku Klux Klan (KKK)

Una dintre societatile secrete care au folosit in mod deliberat conceptul superioritatii rasiale a fost Ku Klux Klan(mai cunoscut sub acronimul KKK).Denumirea organizatiei reprezinta o combinatie intre cuvantul scotian "clan" si termenul grecesc "kyklos" insemnand cerc. Sase veterani confederati ai Razboiului Civil din America (1861-1865) au fondat aceasta celebra grupare, in 1865, in statul Tennessee. Primii membrii ai miscarii se deghizau in fantome si spiridusi pentru a speria lumea, dar curand activitatea organizatiei a luat o turnura mult mai grava, odata cu atacurile indreptate impotriva oponentilor politici si a sclavilor eliberati.
Adeptii KKK purtau robe albe, cu gluga, tinuta inspirata din traditiile irlandeze, si titluri neobisnuite precum Titani, Vrajitori sau Spiridusi. Guvernul federal a retezat avantul miscarii, organizatia dizolvandu-se oficial la sfarsitul anilor 1870. KKK devenise insa imaginea de marca a sprematiei rasiale si, in timpul Primului Razboi Mondial, societatea s-a reactivat, promovand ura fata de populatia de culoare, catolicii si grupurile nonprotestante formate din membri de alta rasa decat cea alba. Mesajul a avut o mare priza la public, Ku Klux Klan ajungand sa numere, in 1924, aproape patru milioane de adepti. Popularitatea sa a scazut insa dramatic in finele anilor "20 si in anii"30, dupa ce liderii miscarii s-au aliat cu unele grupari pronaziste.
Dupa al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cateva organizatii care isi revendicau titulatura KKK s-au manifestat sporadic la nivel local, dar numele miscarii, asociat cu ura rasiala, provoaca si acum fiori.Activitatii sale i s-au opus insa alte societati secrete. O astfel de organizatie, infiintata in anii "20, in SUA, ca reactie la manifestarile rasiale ale Ku Klux Klan, a fost Order on Anti-Poke Noses. Dupa cum o arata si numele, societatea a militat contra gruparilor "care isi baga nasul in treburile altora".