Iezuitii

Iezuitii, au fost creditati , pe drept sau nu, cu o considerabila influenta asupra unor organizatii secrete sau cel putin discrete, de la Illuminatii Bavarezi la SS-ul lui Heinrich Himmler. Toti cei care au studiat metodele de lucru ale Societatii - de la simpatizanti pana la cei mai inversunati oponenti - au ramas inpresionati de organizarea, disciplina si secretizarea sa. In trecutul indepartat, iezuitii au folosit aceste calitati pentru a se implica in unele actiuni total necrestinesti, printre care incercarea de detronare a reginei Elisabeta I in secolul al XVI-lea. Si, desi Henry Garnett, conducatorul preotilor iezuiti din Anglia, nu este cel care a pus la cale(si chiar a dezaprobat, potrivit unor surise), in 1605, asa-numitul Complot al Prafului de Pusca al carui scop era uciderea regelui Iacob I si aruncarea in aer a cladirii Parlamentului, el avea totusi cunostinta de existenta conspiratiei.
Intemeitorul societatii lui Iisus a fost Ignacio Lopez de Loyola, canonizat ulterior sub numele de Sfantul Ignatiu de Loyola. Nascut, in 1491, in Tara Bascilor, in Spania, Ignatio a fost mai intai soldat, descoperindu-si vocatia religioasa in perioada de convnalescenta de dupa un asediu in care a fost ranit la picior. Inspirat din exemplul Sfantului Francisc d"Assasi a imbratisat entuziast ideea convertirii la crestinism a paganilor din Tara Sfanta.
A parasit armata si a urmat studii universitare la Paris. Aici, a adunat in jurul sau un grup de sase studenti care ii impartaseau preocuparile. Impreuna au fondat, in 1534, Compania lui Iisus(nume schimbat ulterior in Societatea lui Iisus), aprobata oficial de papa Paul al III-lea, dupa sase ani. Iezuitii s-au facut repede remarcati atat in domeniul educatiei, cat si pe taram misionar. Totodata, intr-o epoca de mare avant al Reformei protestante in intreaga Europa, acesti "soldati ai lui Hristos", asa cum li se mai spunea, s-au dovedit aparatori de nadejde ai catolicismului, jucand un rol important ca promotori ai Contrareformei.
Iezuitii erau(si sunt) recunoscuti pentru respectarea stricta a doctrinei catolice in forma definita de papa si de Sfantul Scaun. Aceasta obedienta extrema(mai greu de inteles pentru omul modern) este sintetizata intr-o celebra fraza a lui Ignatio de Loyola : " Voi crede ca albul pe care il vad este negru, daca Biserica ierarhica va spune ca asa este ". Ignatio a fost primul cap al Societatii sau superior general ( detinatorul acestei functii mai este numit si "papa cel negru" din pricina vestmantului pe care il poarta). Este autorul "Exercitiilor Spirituale", un set de rugaciuni si meditatii spirituale, precum si al constitutiei Societatii, care a pus bazele disciplinei stricte si spiritului de abnegatie devenite regulile de aur pentru toti iezuitii. Ignatio a murit in 1556 si a fost canonizat in 1622, un proces relativ scurt dupa canoanele catolice, dar, asa cum vom vedea, o decizie nici pe departe la fel de prompta ca aceea rezarvata fondatorului unei alte organizatii catolice(Opus Dei), de data recenta.
Precum cavalerii templieri, inaintea lor, si alte societatii de dupa ei, iezuitii au atras atat admiratie, cat si critici in interiorul si in afara Bisericii Catolice. Si tot la fel ca templierii, iezuitii luptau "in numele lui Hristos", calatorind in locuri indepartate, spre teritorii de-abea descoperite de europeni( in special in Asia, unii ajungand pana in Tibet, precum si in Lumea Noua) pentru a castiga adepti si a combate protestantismul. In acelasi timp, ca educatori si politicieni abili, au dobandit o influenta considerabila la curtile domnesti catolice din toata Europa, fapt care a creat,inevitabil, tensiuni in cadrul Bisericii, alimentate de cei invidiosi pe succesul lor in relatiile cu conducatorii laici, dar si cu Sfantul Scaun.
Alte conflicte au aparut intre iezuiti si unele puteri coloniale pe tema politicii lor expansioniste in Lumea Noua. Venetia i-a expulzat pe iezuiti, in1605, ca urmare a unor dispute cu papalitatea, iar portughezii au interzis, in 1759, activitatea Societatii atat in tara, cat si pe teritoriile de peste mari, inclusiv in Goa, in India, unde iezuitii prosperasera pana atunci.
Confruntati cu o opozitie crescanda in Spania, Franta si in alte parti ale lumii, iezuitii au cazut in mare parte in uitare, iar in 1773, papa Clement al XIV-lea a luat masura drastica a suprimarii Ordinului in toate tarile catolice. In 1814, Ordinul a fost reinfiintat din dispozitia papei Pius al VII-lea si astazi, cunoaste o noua perioada de inflorire, cu circa 20.000 de membri raspanditi in intreaga lume, dintre care peste jumatate preoti, si o influenta considerabila la Vatican.
Iezutii au fost dintotdeauna considerati adevarate "trupe de soc" ale Bisericii Catolice, poate si pentru ca intemeitorul Ordinului, Ignatio de Loyola, a fost soldat. Rolul lor de "trupe de soc ale Bisericii" este indeplinit , astazi, de o alta grupare, la fel de tenace ca iezuitii, care isi are originile tot in Spania.