Feodor Mihailovici Dostoievski

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881)-s-a nascut la Moscova, in familia unui medic al spitalului pentru saraci Mariinski. A primit o buna educatie la pension si la Scoala principala de ingineri din Petersburg. In anul 1834 a fost inclus in Departamentul de ingineri, dar curand si-a dat demisia pentru a se ocupa de literatura.
Prima lui nuvela ''Oamenii sarmani'' s-a bucurat de succes. Din anul 1847, atras de ideile socialismului utopic, scriitorul frecventeaza cercul lui M.V.Petrasevski, fapt pentru care un an mai tarziu este condamnat la moarte.
In ultimele minute, executia a fost inlocuita cu condamnarea la ocna. Noua ani mai tarziu, dupa ocna si slujba de soldat la Semipalatinsk, Dostoievski se intoarce la Petersburg. El a scris opere de mare valoare : romanele ''Crima si pedeapsa'' ,"Idiotul",''Demonii","Adolescentul","Fratii Karamazov". Descoperind profunzimile ascunse si ingrozitoare ale sufletului omenesc, el a aratat totodata si maretia omului, orientandu-se dupa un ideal inalt: Iisus Hristos.
Este greu de scrie despre conceptiile si realizarile lui Dostoievski in domeniul filosofiei in general, iar pe scurt este aproape imposibil. El a creat in principal lucrari polifonice, in care personajele exprima de multe ori puncte de vedere principial diferite fata de convingerile personale ale lui Dostoievski. Aceasta este viziunea asupra vietii, care se opune diferitelor ideologii. Iar intr-o singura persoana se pot combina sentimente contradictorii,ganduri,dorinte,convingeri. Spre deosebire de majoritatea scriitorilor, in operele sale literare,Dostoievski a atins nu numai probleme de natura sociala si psihologica , ci si probleme filosofice,religioase,stiintifice. Nivelul ideilor lui era foarte inalt. Oameni de stiinta cunoscuti din secolul al XX-lea, precum Einstein si Freud, au recunoscut ca in inspiratiile lor intelectuale operele lui Dostoievski i-au ajutat foarte mult. Explicatia nu consta in faptul ca scriitorul a elaborat probleme stiintifice concrete, ci se rezuma la intelegerea filosofica generala a existentei. Se poate spune ca el a proiectat geometria neeuclidiana asupra structurii spirituale a personalitatii; a descoperit adancimile constiintei de sine a omului si a sustinut ideea ca omul nu este un instrument lipsit de vointa in mainile providentei, fiind inzestrat cu libertatea de a alege viata "intru Dumnezeu" sau "intru diavol". Uneori, omul actioneaza in mod paradoxal, "neeuclidian".
Cugetul la ideea progresului in natura si in societate, Dostoievski a ajuns la o concluzie putin imbucuratoare.In mecanismul cosmic, subordonat atotputernicului, stelele dispar si se aprind din nou, planetele se nasc si mor, si toate acestea "se repeta la nesfarsit". "Cea mai necuviincioasa plictiseala" .Ce reprezinta in aceasta rotire eterna a materiei viata unui singur om, si chiar existenta intregii omeniri, condamnata si ea la moarte? "Si oricat de rational, sfant si fara de prihana s-ar comporta pe pamant omenirea, maine toate acestea vor fi egale cu zero."
Ideile si personajele lui Dostoievski au lasat o urma adanca nu numai in literatura, ci si in filosofia secolului al XX-lea si a avut o influenta importanta asupra unor filosofi foarte diferiti, ca Nietzsche si Schweitzer, Berdiaev si existentialistii. O uimitoare precizare a lui Dostoievski este legata in mod direct de "era cosmica". El este autorul termenului "sputnik" (in sensul de satelit artificial al Pamantului). Iata cuvintele diavolului, creat de constiinta bolnava a lui Ivan Karamazov : "Ce se va intampla in spatiu cu un topor?...Daca nimereste ceva mai departe, cred ca va incepe sa zboare in jurul Pamantului, fara sa stie de ce, ca un satelit. Astronomii vor calcula rasaritul si apusul toporului, va fi introdus in calendar, si asta e tot"
Scriitorul a reunit darul mistic al profetiei cu prognoza rationala tehnico-stiintifica.