Confucius

Confucius (551-479 i.Hr.) : s-a nascut in estul Chinei, in provincia Lu, intr-o familie de vaza, dar care isi pierduse averea. Tatal lui era ofiter si la nasterea ultimului sau fiu avea 70 ani.Dupa doi ani a murit. Familia traia in saracie si Confucius a inceput sa munceasca foarte devreme, invatand diverse mestesuguri.
Era inalt si robust, se evidentia prin setea sa de cunoastere si prin harnicie. Deseori, oamenii veneau la el sa-i ceara sfatul. Cu timpul, a devenit profesor,dand in special lectii de muzica. La nastere, primise numele de Kong Qiu, iar elevii l-au numit, in semn de apreciere, Kong Fuzi, ceea ce inseamna "respectabilul profesor Kong"(in Europa, s-a incetatenit forma latinizata Confucius).
Confucius calatorea prin China si datorita cunostintelor sale, a fost numit guvernator al orasului, iar ulterior a devenit judecatorul suprem al regiunii. Cu toate ca treburile ii mergeau din plin el si-a dat demisia si a pornit din nou sa cutreiere tara. Potrivit legendei, Confucius a avut 3000 de discipoli, din care 12 se aflau in permanenta in preajma sa. Deseori, s-a aflat in pericol de moarte, dar nu si-a pierdut niciodata curajul si calmul. Ultimii ani ai vietii i-a petrecut in regiunea in care s-a nascut si a murit la umbra copacilor, pe malul unui rau linistit. Nu a lasat nici un fel de insemnari. Iata cateva din preceptele lui Confucius :

-Ce nu-ti doresti tie, nu le face altora.
-Omul virtuos se gandeste la datorie, iar cel marunt la profit.
-Prin exemplul tau determina-i pe oameni sa munceasca.
-Totul curge, ca apa. Timpul fuge, fara sa se opreasca.

Confucius era, inainte de toate, un realist si un moralist. El considera ca organizarea rationala a societatii trebuie sa aiba la baza pastrarea traditiilor. "Daca nu se respecta ritualurile stabilite din vechime sau, mai mult, daca acestea se schimba, totul se va amesteca si se va destrama." Confucius privea ritualul nu ca pe o metoda de imbunare a zeilor, ci ca pe un element de autodisciplina si ordine. Cu toate ca apartinea paturii sociale conducatoare, Confucius nu se limita la interesele de clasa(in caz contrar, confucianismul, nu ar fi devenit o doctrina religioasa). El spunea ca poporul nu trebuie tinut in ignoranta, condus prin inselaciune si promisiuni mincinoase : "Daca am alege oameni sinceri si i-am pune deasupra celor vicleni, atunci plebea ar fi ascultatoare". Dupa parerea lui, daca in tara lipseste echipamentul militar si proviziile, aceste probleme pot fi rezolvate. "Dar in cazul in care poporul nu are suficienta incredere in conducatorul sau si in sfestnicii acestuia, statul va fi lipsit de stabilitate". Pentru el, idealul uman nu era reprezantat de sihastru sau de profet, ci de inteleptul luminat si de lucratorul cinstit. Intrebat de unul dintre discipolii sai, cum trebuie slujite spiritele,Confucius a raspuns :"Noi nu stim sa slujim oamenii, cum am putea slujii spiritele?" . Intr-un mod similar a raspuns si la intrebarea despre viata omului dupa moarte : "Noi nu stim ce e viata, cum am putea sti ce e moartea? " . Admiterea necunoasterii este o caracteristica fundamentala a ganditorului.
Dintre principiile cheie ale confucianismului, in afara de umanism, onestitate, ordine si respectul traditiilor, trebuie amintite "indreptarea numelor" si indeplinirea datoriei. Apelul destul de ciudat la "indreptarea numelor" se refera la exactitatea formularilor si a denumirilor(termenilor), la dorinta si capacitatea de a spune lucrurilor pe nume, fara ambiguitati si nascociri.
Un alt principiu al invataturii lui Confucius consta in oblicagia copiilor de a-si respecta in cel mai inalt grad parintii, in sacralitatea relatiilor de familie. Familia, este un stat in miniatura, condus in exclusivitate de catre un monarh-tata divinizat, stapan al pamantului pamantesc. Dar cu tot despotismul puterii sale, exista totuti o putere superioara-CERUL. Aceasta reprezinta puterea si judecatorul suprem(Ordinea Lumii, Ratiunea Universului, Cosmosul). In fata Cerului trebuie sa tremure chiar si imparatul. Daca acesta este vinovat fata de Cer, ia hotarari nedrepte, minte, face rau, atunci in tara se produc calamitati naturale(trimise de sus), iar poporul are dreptul de a se revolta si de a-l detrona sau de a-l ucide pe conducator. Adeptul lui Confucius, Meng Zi, spunea ca astfel este ucis un raufacator si un neispravit, nicidecum on monarh.
La majoritatea popoarelor, preceptele religioase s-au statornicit in numele lui Dumnezeu cel atotputernic .
In China, acest rol i-a fost incredintat Ordinei Universale.Motivatia este simpla si convingatoare: daca in trecut familia si statul au supravietuit datorita traditiilor, viata trebuie sa continuie conform acelorasi principii (cum se spune in Rusia : "de bine nu fuge nimeni").
Moralitate fara vointa lui Dumnezeu, cladita pe o baza rationala, fara trimiteri la legi date de sus, aceasta este o trasatura comuna a confucianismului si budismului.